Povestea Fularului

Acum vreo 2 saptamani, intr-o frumoasa zi de vineri, se facea ca-mi serbam ziua de nastere cu cativa prieteni, unde altundeva decat in Schwarz.
Pentru ca trecuse deja o saptamana de la minunatul concurs de karaoke, la care participasem si eu, fiind concurenta cu nr.5, saptamana in care am stresat-o ingrozitor (bine ca nu-si mai aduce aminte)pe fata care facuse poze la concurs (eu cu ce sunt de vina ca nu intelegeam pe ce site pune pozele, trebuia sa o intreb nu?)ma hotarasem, in eventualitatea in care ma intalnesc cu ea, sa-mi cer scuze.
M-am apucat de sarbatorit cu prietenii si cu varul meu Jack cand a aparut Anda (fata cu pozele) sa-mi ceara un foc. Prietenii mei stiind cat de nesimtita am fost imi tot faceau semne sa-mi cer scuze. I-am asigurat ca asa voi face, i-am dat fetei bricheta si i-am zis: "Auzi, si totusi unde ziceai ca ai pus pozele?". Partea buna a lucrurilor e ca in loc sa ma pocneasca mi-a raspuns. Prietenii mei erau pe sub masa de ras. Ce sa-i fac daca nu am putut sa ma abtin? Mai tarziu am ramas doar eu cu Ina, ca restul plecasera, si aveam chef de Darts. Am avut un moment de luciditate in care am vrut sa repar greselile si sa-mi cer scuze si am intrebat-o pe Anda daca vrea sa joace. In timp ce jucam am "imprumutat" fularul ei. Am decis sa plec acasa, am cerut nota si m-am imbracat, evident cu fularul ei la gat. Saraca a venit la mine sa-mi explice ca e fularul ei si e un cadou de suflet si tine foarte mult la el si e si foarte frig afara, dar din pacate nu a avut cu cine, raspunsul meu a fost: stiu ca e frig afara, de aia il iau, ti-l aduc marti. A vazut ca nu are cu cine si ca nici partea cu: plec la bucuresti pana marti, nu tine, a lasat-o balta si m-a rugat sa-i las fularul Mirunei (sora ei) sau lui Cretu. Asa ca am plecat cu fularul fetei.
Sambata m-am chinuit vreo cateva ore sa dau de nr ei de telefon sa ne intalnim sa-i dau fularul inapoi. Intr-un final am reusit cumva sa dau de ea (traiasca Facebook)si ne-am intalnit duminica sa-i inapoiez fularul. Am intrebat-o de ce era asa de relaxata vineri cand am plecat cu fularul ei, avand in vedere ca nu ma cunostea si mai mult decat atat era si un cadou cu valoare sentimentala mare. Mi-a zis ca a avut un feeling ca o sa fac pe draq in 4 sa i-l dau mai repede de marti inapoi (ceea ce s-a si intamplat).
A urmat apoi ziua de marti cand am sarbatorit, imbatranirea cu inca un an, cu colegii mei de echipa (cel mai fain cadou si ce-a mai tare surpriza). Stiind povestea cu fularul s-au gandit sa faca o glumita si au plecat cu fularul meu. Nu ca as fi observat daca nu primeam mesaj ca e foarte fain si ca tine cald. Avand in vedere ca ramasesem fara fular si era frig afara, m-am dus la Anda si am anuntat-o ca din pacate pentru ea eu o sa plec cu fularul ei.
Ideea de baza e ca fularul ei inca este la mine iar noi ne-am imprietenit. Tare nu?