MICHAEL JACKSON

Prietenia

Cateva cugetari dragute despre prietenie primite de-a lungul timpului:

"Friendship is like peeing on yourself: everyone can see it, but only you get the worm feeling that it brings"

"Many people will walk in and out of your life, but only true friends will leave footprints in your heart"

"A friend is someone who knows the song in your heart and can sing it back to you when you have forgotten the words"

"There are special people that we meet in life who seem to make life's journey a little easier. Those people are like a candle that shows the obstacles in your way so that Life is easier to deal with."

"A real friend is one who walks in when the rest of the world walks out."

"A hug is worth a thousand words. A friend is worth more."

"Friends are the most important ingredient in this recipe of life."

"Friendship is one mind in two bodies."

"Friends are God's way of taking care of us."

"It's the friends you can call up at 4am that matter."

Si daca tot sunt la capitolul prietenie o dedicatie pentru toti prietenii mei

Tim McGraw - My old Friend

The World's Greatest

Am descoperit o melodie, dupa mine, super faina pe care am sa o postez.
Multumesc Iulyei, daca nu concepea ea filmuletul pentru Cristina Varzaru poate nu descopeream piesa, desi a aparut in 2007.

R.Kelly - The World's Greatest


Si pentru iubitorii handbalului

The world's greatest: Cristina Varzaru by Iulya

Un mod intereseant de a te lasa de fumat

Daca nu ai vointa si totusi vrei sa incerci sa te lasi de fumat merita sa incerci scrumiera care tuseste.
mie imi place, chiar e funny

Festivalul Handbalului Romanesc

O initiativa laudabila a Federatiei Romane de Handbal. A fost intr-adevar un festival cu handbal de calitate si handbalisti de marca. Acum aproximativ 2 saptamani citeam presa sportiva cand am descoperit ca meciurile nationalelor de handbal in vederea calificarii la Campionatul European (baietii) si la Campionatul Mondial (fetele) se desfasoara in aceeasi zi. Pus mana pe telefon, sunat o prietena, mare iubitoare de handbal ca si mine, vorbit si stabilit ca in 13 iunie ne pornim spre Bucuresti. Toate bune si frumoase, planul bine pus la punct, urma sa plecam cu un tren dimineata, sa ramanem o noapte in Bucuresti, in apartamentul varului meu (care a fost foarte dragut si ne-a cumparat biletele la meci si ne-a lasat cheile de apartament deoarece el venea la Brasov in weekend), iar Duminica sa ne intoarcem in Brasov. Cu doua zile inainte de plecare mai vorbim cu niste prieteni carora le-a suras ideea si care urmau sa se hotarasca daca vin sau nu (in cazul in care veneau mergeam cu masina). De vineri seara au inceput peripetiile, s-a dus dracului tot planul bine stabilit deoarece prietena mea trebuia neaparat sa ajunga Sambata noaptea in Brasov. Mare problema pentru ca ultimul tren dinspre Bucuresti era la 21:33, iar ultimul meci de handbal se termina dupa 21 deci era imposibil sa-l prindem. A ramas sa ne mai gandim pana dimineata sa gasim o solutie si stabilisem ca nu are sens sa plecam cu trenul de 9 si mai bine plecam cu cel de 11. Zis si facut, ma trezesc dimineata si in timp ce-mi savuram cafeaua vorbesc la telefon cu un prieten care-mi spune ca trenul de 11 de obicei are 60-70 minute intarziere ca e international si vine de la Viena. Deja incepusem sa fac calcule daca mai reusim sa prindem meciul baietilor care incepea la 16. Era ok urma sa ajungem in jur de 15 in Gara de Nord deci eram in grafic. Ma pregatesc plec spre gara sa cumpar bilete, imi zice doamna ca trenul are intarziere 80 minute, stau pe ganduri, cu putin efort fizic ajungeam la meci deci cumpar bilete si ma duc la prietena cu care urma sa plec. Stam la o poveste, la o cafea si il sun pe un prieten sa vina dupa noi in Bucuresti ca sa rezolvan si cazul intoarcerii, omu foarte dragut accepta sa vina dupa noi, problem solved. Cu 15 minute inainte sa ajunga trenul in gara ne pornim si noi, ajungem pe peron, trenul nu venise inca si din lipsa de ocupatie il sun pe Cristi, unul din prietenii care se hotarasera sa nu vina. Vorbesc cu el, ne ureaza drum bun, ramane ca ne mai auzim la telefon pe parcursul zilei, inchid si se anunta sosirea trenului nostru in gara. Ajunge trenul dam sa ne urcam cand ma suna Cristi si-mi spune sa nu ma urc in tren si sa ma duc sa returnez biletele ca s-au hotarat si el cu Corina sa vina, deci plecam in jumatate de ora cu masina. Nu ne urcam in tren, avem noroc si ne dau astia banii inapoi pe bilete fara sa comenteze si de unde trebuia sa plecam la 11 in Bucuresti am pornit pe la 13:15. Drumul destul de liber, cu chiu cu vai ajungem in Bucuresti, la Gara de Nord pe la 16 (avand in vedere ca nici unul din noi nu stiam Bucurestiul am hotarat sa lasam masina la Gara si sa ne deplasam cu metroul cu care mai fusesm si ne descurcam). Am coborat la metrou cu viteza luminii deoarece meciul baietilor incepuse deja si speram sa prindem macar a doua repriza. Am stabilit traseul si locul de intalnire deoarece Cristi si Corina nu au vrut sa vina cu noi la meci si am pornit cu metroul spre statia Constantin Brancoveanu. Teoretic eu stiam de la o prietena ca trebuie sa iau din gara metroul pana in Unirii apoi sa schimb pana in Brancoveanu si sa o iau pe alee prin parc pana ajung la sala. Dar de la teorie pana la practica e mult. Am ajuns in Brancoveanu dupa 10 statii de mers cu metroul, deh mai greu la inceput cu orientarea la metrou ca puteam sa mergem doar sase statii daca luam metroul in directia opusa, iesim in parc si dilema, oare pe care din alei trebuia sa o luam ca sa ajungem la sala ?. Ne pornim pe una din alei intrebam un domn pe unde se ajunge la sala, ne explica sa mergem pe alta alee decat cea pe care eram si apoi sa facem stanga dreapta iar stanga, nu intelegem noi prea bine schimbam aleea si incepem sa alergam nici noi nu stiam unde. Vedem un domn care-si scosese scaunul in parc si citea o carte, il intrebam pe unde se ajunge la Polivalenta si omul ne zice ca tre sa mergem pe alta alee, deja incepeam sa ma enervez. Ii multumim omului si incepem sa alergam prin boscheti ca sa ajungem la aleea buna, boscheti in care era sa ne rupem picioarele. Dupa lungi incercari reusim sa ajungem la Polivalenta pe la 16:50 in speranta ca mai prindem si noi ultimele minute din meci, dar surpriza am ajuns la inceputul reprizei secunde. Fericite ca am vazut aproape o repriza din meci dar in acelasi timp dezamagite ca au pierdut baietii la un gol ne intalnim dupa meci cu frate-miu in fata salii. Stam putim de povesti cand ne atentioneza frate-miu ca e ora 18 si ca ar trebui sa plecam spre apartamentul varului meu (in celalalt capat al Bucurestiului), unde eu trebuia sa hranesc pisica omului, daca vrem sa ne si intoarcem pana la 20 cand incepea meciul fetelor. Drumul pana la apartament a fost horror, desprins parca din filmele americane in care inevitabil ramane unul singur noaptea la metrou si apare un metrou din ala ca naiba, plin de grafitti. Am scapat si de metrou dar partea nasoala e ca trebuia sa trecem o pasarela metalica lunga cat o zi de post si pe care, Ina prietena mea ametea. In fine trecem si de pasarela si incepem sa cautam blocul, intrebam lumea care ne ghideaza spre un bloc unde in fata scarii trona un mos care ne-a luat la interogatoriu unde vrem sa mergem. Partea proasta a fost ca varul meu dragutz mi-a zis ca el sta pe Prunarului nr.1 prima scara pe stanga dar din ce parte prima pe stanga nu mi-a mai zis. Totul ar fi fost mult mai usor daca nu era mosul ca eu aveam cartela de interfon si daca as fi fost lasata sa o folosesc as fi stiut daca am nimerit sau nu. In fine ii spun mosului ca ma duc la apartamentul 7 si imi spune ca usa e deschisa. Urc bag cheia in usa descui, nu se deschidea usa. Deja imi faceam scenarii de genul cheia omului se potriveste si la alt apartament si nu am nimerit scara si o fi vreo baba sau vreun mos care a facut infarct cand a vazut ca incearca cineva sa intre in casa ca eu chiar ma luptam cu usa. Il sun pe varu-miu, nimerisem bine, imi explica omul cum sa descui usa, dau de mancare la mata, chem un taxi si incepem din nou cursa infernala catre Polivalenta ca sa ajungem macar la al doilea meci de la inceput. De aici incepe partea frumoasa a zilei petrecute in capitala. Am reusit sa ajungem la timp la meci am vazut un adevarat spectacol handbalistic al fetelor, cu un show extraordinar facut de Critina Varzaru, cu goluri si pase pe la spate si aruncari invartite, cu doua aeriene reusite cu Cristina Neagu. Ziua a culminat cu o intalnire cu Aihan Omer in Springtime pe care l-am abordat sa faca o poza cu Ina (mare fan) si caruia fara sa-mi dau seama i-am spus buna ziua desi era 10 seara si l-am mai si felicitat pe om, sincer nu stiu pentru ce ca pentru infrangere in nici un caz :) . Exceptand toate peripetiile a fost o zi excelenta si chiar a meritat efortul. Mi-am invins rusinea si le-am rugat pe Carmen Amariei si Cristina Varzaru sa faca o poza cu mine, am sa postez pozele cu rugamintea sa faceti abstractie de mine ca nu-s fotogenica si oricum ele sunt importante nu eu.