"Nu sunt ce par a fi Nu sunt Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!... Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu, Sau prea curând, Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creştin, Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!..."
In viata putini din noi au ocazia sa gaseasca acel prieten special, acea persoana care iti face viata mai frumoasa doar facand parte din ea, acea persoana care te face sa razi in cele mai dureroase momente, care te face sa crezi ca exista doar lucruri bune si frumoase in viata, care te accepta asa cum esti si nu incearca sa te schimbe.
Eu am avut ocazia de curand sa intalnesc o persoana care corespunde descrierii de mai sus :)
A intrat in viata mea pentru ca, surprinzator, i-au placut glumele mele de cacat.
Este persoana care a reusit sa ma trezeasca la realitate dupa o perioada lunga de timp in care am vazut viata mea doar in nuante de gri.
Este persoana care ma face sa rad fara motiv, care ma face sa ma bucur de orice lucru marunt, care imi da o palma sa ma trezesc in momentele in care am impresia ca viata nu mai merita traita, care m-a ajutat sa redescopar bucuria de a face mici cadouri si de a aduce un zambet pe fata unei persoane dragi, si vreau sa-i multumesc pentru asta!
Am citit pe net o chestie draguta care se potriveste perfect cu ce imi doresc: I hope we're friends untill we die! And then I hope we stay ghost friends and walk through walls and scare the shit out of people!
Dupa 4 ani mi-am adus aminte de acest blog si pentru ca am promis unei prietene foarte bune ca ma reapuc de scris, asta o si fac. Bursu ma tin de cuvant dar momentan nu am inspiratie, sper sa am mai multe idei maine!!!!!
A mai trecut un an de cand am pornit cu prietenul meu Cristi la drum cu echipa de handbal mixt. Un an cu bune si cu rele, un an in care am castigat prieteni adevarati si am descoperit cu regret ca anumiti oameni pe care ii consideram prieteni nu-mi vroiau decat raul. Cel mai important este ca am reusit sa trecem peste toate greutatile si peste momentele in care am fost foarte aproape de a renunta la visul nostru inceput acum 2 ani. A trecut un an de la primul turneu de handbal organizat la Brasov. Sambata si duminica 23-24.10.2010 a avut loc la Sala Sporturilor Dumitru Popescu Colibasi din Brasov a II-a editie a Turneului de Handbal Amatori mixt "Sportlife-Just IV Fun".
La startul competitiei s-au aliniat 10 echipe 3 din Brasov (Schwarz Club, Handbal IV Fun si 4 AS), 2 din Bucuresti (Acvila si Evo) si cate una din Cluj (U-Nited), Zalau (Green Team), Fagaras (HC Fagaras), Crasna (HC Crasna) si Tg. Mures (Hc Tg. Mures). Turneul a fost castigat de echipa Schwarz Club Brasov, pe urmatoarele locuri clasandu-se HC Tg. Mures si Handbal IV Fun Brasov. Premiile acordate au fost:
Premiul pentru determinare si perseverenta - Ciuca Amalia (U-Nited Cluj) Premiul pentru cel mai ambitios jucator - Cheratoiu Eduard (U-nited Cluj) Premiul pentru cea mai ambitioasa jucatoare - Vlad Nuti (HC Fagaras)
Am alcatuit si All Star Team-ul Turneului care arata cam asa:
Extrema Stanga - Bologa Gabriela - H.C. Zalau Inter Stanga - Amza Margarit - Tg. Mures - Cel mai tehnic jucator Centru - Marin Ioana ("IV FUN" Brasov)-Cea mai tehnica jucatoare Pivot - Ganz Octavian (Schwartz Club Brasov) Inter Dreapta - Pop Alexandru ("IV FUN" Brasov) Extrema Dreapta - Gavrila Alina ("IV FUN" Brasov) Portari : Mircea Iordan (4 US Brasov) Oros Anca (H.C. Zalau) Pot spune cu mana pe inima ca am castigat o echipa frumoasa, niste prieteni adevarati si am organizat cel mai frumos turneu de pana acum de la Brasov. Vreau sa multumesc echipelor participante, dar in primul rand echipei mele Handbal IV Fun Brasov in ordinea numerelor de pe tricou: Anton, Rama, Dodo, Alex, Ioana, Cipanu, Alinuta, Denisa, Bia, Remy, Ioa, Ursu, Sasu, Adriana, Emi, Ale, Zoli, Ciupy si nu in ultimul rand Mada, care desi e la mare departare de casa e cu inima langa noi. Sunt foarte mandra de voi!
M-am hotarat sa iau o pauza! Pentru o saptamana vreau sa fiu doar eu cu mine si sa ma pun pe mine pe primul plan! Simt ca am obosit sa ma gandesc numai la nevoile altora si sa fac in asa fel sa le fie altora bine cand eu am mai mare nevoie de mine decat au ceilalti. Asa ca timp de o saptamana cel putin nu voi raspunde la telefoane, mesaje, mail-uri!
In luna Martie, Diva Vision, te rasfata. Vino cu 2 prietene la salonul nostru, iar noi iti oferim orice serviciu din gama noastra, gratuit. Prietenele tale vor avea , din partea salonului un discount de 10% la orice serviciu. Pentru ca Diva Salon apreciaza prieteniile.
Step one you say we need to talk He walks you say sit down it's just a talk He smiles politely back at you You stare politely right on through Some sort of window to your right As he goes left and you stay right Between the lines of fear and blame And you begin to wonder why you came
Where did I go wrong, I lost a friend Somewhere along in the bitterness And would I have stayed up with you all night Had I known how to save a life
Let him know that you know best Cause after all you do know best Try to slip past his defense Without granting innocence Lay down a list of what is wrong The things you've told him all along And I pray to God he hears you And I pray to God he hears you
Where did I go wrong, I lost a friend Somewhere along in the bitterness And would I have stayed up with you all night Had I known how to save a life
As he begins to raise his voice You lower yours and grant him one last choice Drive until you lose the road Or break with the ones you've followed He will do one of two things You will admit to everything Or he'll say he's just not the same And you'll begin to wonder why you came
Where did I go wrong, I lost a friend Somewhere along in the bitterness And would I have stayed up with you all night Had I known how to save a life
Acum un an citeam un post intitulat "Bunatate sau naivitate?", un post unde se ridica problema granitei dintre naivitate si bunatate. Oare exista aceasta granita, oare vom reusi vreodata sa ne dam seama ca ma ajuns la ea si sa ne oprim? Eu una sunt constienta ca nu am stiut si nu cred ca voi sti vreodata unde este acea granita si clar voi fi luata din nou de proasta, cum am fost, poate de prea multe ori pana acum. Ma intreb de ce e lumea atat de rea? De ce nu poate o persoana sa-ti spuna un simplu multumesc pentru ca l-ai ajutat, intr-un anume fel? De ce trebuie sa joace teatru, sa pozeze in prietenul tau cel mai bun ca pana la urma sa-si dea masca jos si sa-ti rada in fata, facandu-te sa intelegi cat de prost (nu naiv) ai fost? Am zis prost, nu naiv, deoarece inevitabil aceasta navitate e perceputa de cei mai multi drept prostie. De fapt nu stiu de ce ma intreb, cand raspunsul il stiu deja si e simplu. Au vazut ca esti prost si ii ajuti, incearca sa profite cat mai mult de tine, iar cand nu mai au ce lua te arunca la gunoi ca pe un portofel rupt. Oare de ce nu reusesc sa ma uit in spate si sa invat din greselile pe care le-am facut in trecut, incercand sa nu le mai repet? Oare de ce e acelasi scenariu de fiecare data? Oare de ce de obicei ne dezamagesc oamenii la care tinem cel mai mult si de la care ne asteptam cel mai putin? Sunt intrebari care probabil isi gasesc raspuns in adancul sufletului fiecaruia, probabil eu nu vreau sa caut acest raspuns si ma complac in postura de victima. Spe ca intr-o buna zi sa gasesc pe cineva care sa poata sa-mi spuna un simplu multumesc. o sa postez si comentariul meu la postul "Bunatate sau naivitate?":
zanateek13 spunea... Buna intrebarea, bunatate sau naivitate? De foarte multe ori am realizat, dupa ce am ajutat anumite persoane, ca am fost luata de proasta si de fiecare data mi-am spus ca a fost pentru ultima oara. Din pacate niciodata nu e ultima pentru mine. Imi zic cateodata ca ar trebui sa ma ghidez dupa zicala "De tine mi-e mila dar de mine mi se rupe sufletul", dar nu-mi iese decat cu persoanele pe care deja le-am ajutat si cu care am fost buna si ulterior m-au luat de proasta. Probabil ca unul din defectele mele este ca nu reusesc sa ma pun pe mine pe primul plan si ma gandesc intai cum pot sa ajut pe altul, da cred ca cel mai important lucru este ca nu regret nimic din ce am facut pana acum, nici chiar pentru persoanele care m-au luat de proasta.
Probabil pana la urma ce conteaza cel mai mult e sa nu ai regrete legate de faptele bune pe care le faci. PS: Pentru toti prietenii mei actuali: Nu va regasiti in nimic din ce e scris mai sus deci nu intrati la banuieli ca as fi scris despre vreunul din voi. A, si am uitat, postul e doar rodul unei stari tampite in care sunt acum, se numeste sevraj (are cineva o tigara?) :D.
Acum vreo 2 saptamani, intr-o frumoasa zi de vineri, se facea ca-mi serbam ziua de nastere cu cativa prieteni, unde altundeva decat in Schwarz. Pentru ca trecuse deja o saptamana de la minunatul concurs de karaoke, la care participasem si eu, fiind concurenta cu nr.5, saptamana in care am stresat-o ingrozitor (bine ca nu-si mai aduce aminte)pe fata care facuse poze la concurs (eu cu ce sunt de vina ca nu intelegeam pe ce site pune pozele, trebuia sa o intreb nu?)ma hotarasem, in eventualitatea in care ma intalnesc cu ea, sa-mi cer scuze. M-am apucat de sarbatorit cu prietenii si cu varul meu Jack cand a aparut Anda (fata cu pozele) sa-mi ceara un foc. Prietenii mei stiind cat de nesimtita am fost imi tot faceau semne sa-mi cer scuze. I-am asigurat ca asa voi face, i-am dat fetei bricheta si i-am zis: "Auzi, si totusi unde ziceai ca ai pus pozele?". Partea buna a lucrurilor e ca in loc sa ma pocneasca mi-a raspuns. Prietenii mei erau pe sub masa de ras. Ce sa-i fac daca nu am putut sa ma abtin? Mai tarziu am ramas doar eu cu Ina, ca restul plecasera, si aveam chef de Darts. Am avut un moment de luciditate in care am vrut sa repar greselile si sa-mi cer scuze si am intrebat-o pe Anda daca vrea sa joace. In timp ce jucam am "imprumutat" fularul ei. Am decis sa plec acasa, am cerut nota si m-am imbracat, evident cu fularul ei la gat. Saraca a venit la mine sa-mi explice ca e fularul ei si e un cadou de suflet si tine foarte mult la el si e si foarte frig afara, dar din pacate nu a avut cu cine, raspunsul meu a fost: stiu ca e frig afara, de aia il iau, ti-l aduc marti. A vazut ca nu are cu cine si ca nici partea cu: plec la bucuresti pana marti, nu tine, a lasat-o balta si m-a rugat sa-i las fularul Mirunei (sora ei) sau lui Cretu. Asa ca am plecat cu fularul fetei. Sambata m-am chinuit vreo cateva ore sa dau de nr ei de telefon sa ne intalnim sa-i dau fularul inapoi. Intr-un final am reusit cumva sa dau de ea (traiasca Facebook)si ne-am intalnit duminica sa-i inapoiez fularul. Am intrebat-o de ce era asa de relaxata vineri cand am plecat cu fularul ei, avand in vedere ca nu ma cunostea si mai mult decat atat era si un cadou cu valoare sentimentala mare. Mi-a zis ca a avut un feeling ca o sa fac pe draq in 4 sa i-l dau mai repede de marti inapoi (ceea ce s-a si intamplat). A urmat apoi ziua de marti cand am sarbatorit, imbatranirea cu inca un an, cu colegii mei de echipa (cel mai fain cadou si ce-a mai tare surpriza). Stiind povestea cu fularul s-au gandit sa faca o glumita si au plecat cu fularul meu. Nu ca as fi observat daca nu primeam mesaj ca e foarte fain si ca tine cald. Avand in vedere ca ramasesem fara fular si era frig afara, m-am dus la Anda si am anuntat-o ca din pacate pentru ea eu o sa plec cu fularul ei. Ideea de baza e ca fularul ei inca este la mine iar noi ne-am imprietenit. Tare nu?
Mare eveniment mare! Am mai imbatranit o tura, dar de necaz am sarbatorit ca in poveste, 7 zile si 7 nopti! Cea mai tare surpriza a fost din partea colegilor de echipa, dar sincer nu am chef de compus acum.Cu promisiunea sa povestesc in postul urmator cum fu, acum o sa pun doar niste poze :)
Exista o poveste cu un sal (fular), dar din pacate tot in postul viitor, acum poze cu Anda (proprietara fularului). Povestea merge mai departe.....
Sambata si duminica a avut loc la Sala Sporturilor D.P.Colibasi din Brasov, primul turneu de handbal amatori mixt din Brasov. A fost frumos, au participat cinci echipe, doua din cluj (AJH United Cluj si Alfa Cluj), una din Bucuresti (Acvila Bucuresti) si una din Zalau (Green Team Zalau). Turneul a fost castigat de echipa AJH United Cluj, pe urmatoarele pozitii clasandu-se dupa cum urmeaza Handbal IV Fun Brasov, Green Team Zalau, Alfa Cluj si Acvila Bucuresti. Cea mai frumoasa echipa dupa parerea mea si totodata echipa care a castigat premiul pentru Fair-play a fost echipa Green Team Zalau. Noi am terminat turneul cu doua premii, locul secund si premiul pentru goal-getter castigat de interul nostru Stefan Movileanu. Vreau sa felicit tote echipele, si in special echipa Handbal IV Fun Brasov, in ordinea numerelor de pe tricou Mada, Patrik, Flo, Tavi, Miha, Cori si Voli aka Corina, Ganz, Cristy, Remi, Mihai, Stefan aka Foca, Elena, Ina, Remus si Alex. Vreau sa felicit si galeria noastra si sper sa ne sustina si la urmatoarele meciuri.
Sunt doua melodii care ma fac sa-mi aduc aminte, de fiecare data cand la ascult, cu placere de clipele frumoase petrecute in Italia. Sunt foarte multe de povestit si poate intr-o zi voi avea timp sa ma apuc sa astern totul pe hartie. Pana atunci am sa postez cele 2 piese.
Operacion Triunfo sau prescurtat OT este un spectacol muzical al spaniolilor in urma caruia isi desemneaza reprezentantii la Eurovision. Ce-i drept am urmarit doar primele doua editii pentru ca ulterior nu am mai prins TVE. Am sa postez doua din melodiile mele preferate.
Cateva cugetari dragute despre prietenie primite de-a lungul timpului:
"Friendship is like peeing on yourself: everyone can see it, but only you get the worm feeling that it brings"
"Many people will walk in and out of your life, but only true friends will leave footprints in your heart"
"A friend is someone who knows the song in your heart and can sing it back to you when you have forgotten the words"
"There are special people that we meet in life who seem to make life's journey a little easier. Those people are like a candle that shows the obstacles in your way so that Life is easier to deal with."
"A real friend is one who walks in when the rest of the world walks out."
"A hug is worth a thousand words. A friend is worth more."
"Friends are the most important ingredient in this recipe of life."
"Friendship is one mind in two bodies."
"Friends are God's way of taking care of us."
"It's the friends you can call up at 4am that matter."
Si daca tot sunt la capitolul prietenie o dedicatie pentru toti prietenii mei
Am descoperit o melodie, dupa mine, super faina pe care am sa o postez. Multumesc Iulyei, daca nu concepea ea filmuletul pentru Cristina Varzaru poate nu descopeream piesa, desi a aparut in 2007.
