Fucking Mistakes

Acum un an citeam un post intitulat "Bunatate sau naivitate?", un post unde se ridica problema granitei dintre naivitate si bunatate. Oare exista aceasta granita, oare vom reusi vreodata sa ne dam seama ca ma ajuns la ea si sa ne oprim?
Eu una sunt constienta ca nu am stiut si nu cred ca voi sti vreodata unde este acea granita si clar voi fi luata din nou de proasta, cum am fost, poate de prea multe ori pana acum.
Ma intreb de ce e lumea atat de rea? De ce nu poate o persoana sa-ti spuna un simplu multumesc pentru ca l-ai ajutat, intr-un anume fel? De ce trebuie sa joace teatru, sa pozeze in prietenul tau cel mai bun ca pana la urma sa-si dea masca jos si sa-ti rada in fata, facandu-te sa intelegi cat de prost (nu naiv) ai fost?
Am zis prost, nu naiv, deoarece inevitabil aceasta navitate e perceputa de cei mai multi drept prostie. De fapt nu stiu de ce ma intreb, cand raspunsul il stiu deja si e simplu. Au vazut ca esti prost si ii ajuti, incearca sa profite cat mai mult de tine, iar cand nu mai au ce lua te arunca la gunoi ca pe un portofel rupt.
Oare de ce nu reusesc sa ma uit in spate si sa invat din greselile pe care le-am facut in trecut, incercand sa nu le mai repet?
Oare de ce e acelasi scenariu de fiecare data?
Oare de ce de obicei ne dezamagesc oamenii la care tinem cel mai mult si de la care ne asteptam cel mai putin?
Sunt intrebari care probabil isi gasesc raspuns in adancul sufletului fiecaruia, probabil eu nu vreau sa caut acest raspuns si ma complac in postura de victima.
Spe ca intr-o buna zi sa gasesc pe cineva care sa poata sa-mi spuna un simplu multumesc.
o sa postez si comentariul meu la postul "Bunatate sau naivitate?":

zanateek13 spunea...
Buna intrebarea, bunatate sau naivitate?
De foarte multe ori am realizat, dupa ce am ajutat anumite persoane, ca am fost luata de proasta si de fiecare data mi-am spus ca a fost pentru ultima oara. Din pacate niciodata nu e ultima pentru mine.
Imi zic cateodata ca ar trebui sa ma ghidez dupa zicala "De tine mi-e mila dar de mine mi se rupe sufletul", dar nu-mi iese decat cu persoanele pe care deja le-am ajutat si cu care am fost buna si ulterior m-au luat de proasta.
Probabil ca unul din defectele mele este ca nu reusesc sa ma pun pe mine pe primul plan si ma gandesc intai cum pot sa ajut pe altul, da cred ca cel mai important lucru este ca nu regret nimic din ce am facut pana acum, nici chiar pentru persoanele care m-au luat de proasta.

Probabil pana la urma ce conteaza cel mai mult e sa nu ai regrete legate de faptele bune pe care le faci.
PS: Pentru toti prietenii mei actuali: Nu va regasiti in nimic din ce e scris mai sus deci nu intrati la banuieli ca as fi scris despre vreunul din voi. A, si am uitat, postul e doar rodul unei stari tampite in care sunt acum, se numeste sevraj (are cineva o tigara?) :D.