Un mod intereseant de a te lasa de fumat

Daca nu ai vointa si totusi vrei sa incerci sa te lasi de fumat merita sa incerci scrumiera care tuseste.
mie imi place, chiar e funny

Festivalul Handbalului Romanesc

O initiativa laudabila a Federatiei Romane de Handbal. A fost intr-adevar un festival cu handbal de calitate si handbalisti de marca. Acum aproximativ 2 saptamani citeam presa sportiva cand am descoperit ca meciurile nationalelor de handbal in vederea calificarii la Campionatul European (baietii) si la Campionatul Mondial (fetele) se desfasoara in aceeasi zi. Pus mana pe telefon, sunat o prietena, mare iubitoare de handbal ca si mine, vorbit si stabilit ca in 13 iunie ne pornim spre Bucuresti. Toate bune si frumoase, planul bine pus la punct, urma sa plecam cu un tren dimineata, sa ramanem o noapte in Bucuresti, in apartamentul varului meu (care a fost foarte dragut si ne-a cumparat biletele la meci si ne-a lasat cheile de apartament deoarece el venea la Brasov in weekend), iar Duminica sa ne intoarcem in Brasov. Cu doua zile inainte de plecare mai vorbim cu niste prieteni carora le-a suras ideea si care urmau sa se hotarasca daca vin sau nu (in cazul in care veneau mergeam cu masina). De vineri seara au inceput peripetiile, s-a dus dracului tot planul bine stabilit deoarece prietena mea trebuia neaparat sa ajunga Sambata noaptea in Brasov. Mare problema pentru ca ultimul tren dinspre Bucuresti era la 21:33, iar ultimul meci de handbal se termina dupa 21 deci era imposibil sa-l prindem. A ramas sa ne mai gandim pana dimineata sa gasim o solutie si stabilisem ca nu are sens sa plecam cu trenul de 9 si mai bine plecam cu cel de 11. Zis si facut, ma trezesc dimineata si in timp ce-mi savuram cafeaua vorbesc la telefon cu un prieten care-mi spune ca trenul de 11 de obicei are 60-70 minute intarziere ca e international si vine de la Viena. Deja incepusem sa fac calcule daca mai reusim sa prindem meciul baietilor care incepea la 16. Era ok urma sa ajungem in jur de 15 in Gara de Nord deci eram in grafic. Ma pregatesc plec spre gara sa cumpar bilete, imi zice doamna ca trenul are intarziere 80 minute, stau pe ganduri, cu putin efort fizic ajungeam la meci deci cumpar bilete si ma duc la prietena cu care urma sa plec. Stam la o poveste, la o cafea si il sun pe un prieten sa vina dupa noi in Bucuresti ca sa rezolvan si cazul intoarcerii, omu foarte dragut accepta sa vina dupa noi, problem solved. Cu 15 minute inainte sa ajunga trenul in gara ne pornim si noi, ajungem pe peron, trenul nu venise inca si din lipsa de ocupatie il sun pe Cristi, unul din prietenii care se hotarasera sa nu vina. Vorbesc cu el, ne ureaza drum bun, ramane ca ne mai auzim la telefon pe parcursul zilei, inchid si se anunta sosirea trenului nostru in gara. Ajunge trenul dam sa ne urcam cand ma suna Cristi si-mi spune sa nu ma urc in tren si sa ma duc sa returnez biletele ca s-au hotarat si el cu Corina sa vina, deci plecam in jumatate de ora cu masina. Nu ne urcam in tren, avem noroc si ne dau astia banii inapoi pe bilete fara sa comenteze si de unde trebuia sa plecam la 11 in Bucuresti am pornit pe la 13:15. Drumul destul de liber, cu chiu cu vai ajungem in Bucuresti, la Gara de Nord pe la 16 (avand in vedere ca nici unul din noi nu stiam Bucurestiul am hotarat sa lasam masina la Gara si sa ne deplasam cu metroul cu care mai fusesm si ne descurcam). Am coborat la metrou cu viteza luminii deoarece meciul baietilor incepuse deja si speram sa prindem macar a doua repriza. Am stabilit traseul si locul de intalnire deoarece Cristi si Corina nu au vrut sa vina cu noi la meci si am pornit cu metroul spre statia Constantin Brancoveanu. Teoretic eu stiam de la o prietena ca trebuie sa iau din gara metroul pana in Unirii apoi sa schimb pana in Brancoveanu si sa o iau pe alee prin parc pana ajung la sala. Dar de la teorie pana la practica e mult. Am ajuns in Brancoveanu dupa 10 statii de mers cu metroul, deh mai greu la inceput cu orientarea la metrou ca puteam sa mergem doar sase statii daca luam metroul in directia opusa, iesim in parc si dilema, oare pe care din alei trebuia sa o luam ca sa ajungem la sala ?. Ne pornim pe una din alei intrebam un domn pe unde se ajunge la sala, ne explica sa mergem pe alta alee decat cea pe care eram si apoi sa facem stanga dreapta iar stanga, nu intelegem noi prea bine schimbam aleea si incepem sa alergam nici noi nu stiam unde. Vedem un domn care-si scosese scaunul in parc si citea o carte, il intrebam pe unde se ajunge la Polivalenta si omul ne zice ca tre sa mergem pe alta alee, deja incepeam sa ma enervez. Ii multumim omului si incepem sa alergam prin boscheti ca sa ajungem la aleea buna, boscheti in care era sa ne rupem picioarele. Dupa lungi incercari reusim sa ajungem la Polivalenta pe la 16:50 in speranta ca mai prindem si noi ultimele minute din meci, dar surpriza am ajuns la inceputul reprizei secunde. Fericite ca am vazut aproape o repriza din meci dar in acelasi timp dezamagite ca au pierdut baietii la un gol ne intalnim dupa meci cu frate-miu in fata salii. Stam putim de povesti cand ne atentioneza frate-miu ca e ora 18 si ca ar trebui sa plecam spre apartamentul varului meu (in celalalt capat al Bucurestiului), unde eu trebuia sa hranesc pisica omului, daca vrem sa ne si intoarcem pana la 20 cand incepea meciul fetelor. Drumul pana la apartament a fost horror, desprins parca din filmele americane in care inevitabil ramane unul singur noaptea la metrou si apare un metrou din ala ca naiba, plin de grafitti. Am scapat si de metrou dar partea nasoala e ca trebuia sa trecem o pasarela metalica lunga cat o zi de post si pe care, Ina prietena mea ametea. In fine trecem si de pasarela si incepem sa cautam blocul, intrebam lumea care ne ghideaza spre un bloc unde in fata scarii trona un mos care ne-a luat la interogatoriu unde vrem sa mergem. Partea proasta a fost ca varul meu dragutz mi-a zis ca el sta pe Prunarului nr.1 prima scara pe stanga dar din ce parte prima pe stanga nu mi-a mai zis. Totul ar fi fost mult mai usor daca nu era mosul ca eu aveam cartela de interfon si daca as fi fost lasata sa o folosesc as fi stiut daca am nimerit sau nu. In fine ii spun mosului ca ma duc la apartamentul 7 si imi spune ca usa e deschisa. Urc bag cheia in usa descui, nu se deschidea usa. Deja imi faceam scenarii de genul cheia omului se potriveste si la alt apartament si nu am nimerit scara si o fi vreo baba sau vreun mos care a facut infarct cand a vazut ca incearca cineva sa intre in casa ca eu chiar ma luptam cu usa. Il sun pe varu-miu, nimerisem bine, imi explica omul cum sa descui usa, dau de mancare la mata, chem un taxi si incepem din nou cursa infernala catre Polivalenta ca sa ajungem macar la al doilea meci de la inceput. De aici incepe partea frumoasa a zilei petrecute in capitala. Am reusit sa ajungem la timp la meci am vazut un adevarat spectacol handbalistic al fetelor, cu un show extraordinar facut de Critina Varzaru, cu goluri si pase pe la spate si aruncari invartite, cu doua aeriene reusite cu Cristina Neagu. Ziua a culminat cu o intalnire cu Aihan Omer in Springtime pe care l-am abordat sa faca o poza cu Ina (mare fan) si caruia fara sa-mi dau seama i-am spus buna ziua desi era 10 seara si l-am mai si felicitat pe om, sincer nu stiu pentru ce ca pentru infrangere in nici un caz :) . Exceptand toate peripetiile a fost o zi excelenta si chiar a meritat efortul. Mi-am invins rusinea si le-am rugat pe Carmen Amariei si Cristina Varzaru sa faca o poza cu mine, am sa postez pozele cu rugamintea sa faceti abstractie de mine ca nu-s fotogenica si oricum ele sunt importante nu eu.

Plagiat sau furt

Sincer, marii cantareti din Romania au ajuns atat de ahtiati de succes incat au renuntat la a plagia si s-au hotarat sa fure frate toata piesa si eventual sa-i traduca versurile in romana, ca deh prea mare deranj sa compui niste versuri, si sa apara apoi prin presa cu noul lor hit.
Asa a facut Cristina Rus, asa au facut si fetele de la Bambi, dar macar ele au avut bunul simt sa recunoasca ca e cover, si multi, multi altii.
Eu nu inteleg o chestie, daca tot te consideri mare artist, macar iesi pe piata cu o compozitie proprie sa-si aduca lumea aminte de time cand asculta piesa, asa, sincer eu nu ascult nici varianta Bambi, care nu suna chiar rau, nici varianta Cristina Rus ci doar le multumesc ca mi-au adus aminte de originale.
O sa postez doar cover-ul celor de la Bambi si evident originalul - Elli Kokkinou - Den ginete.
Voua ce va place mai mult originalul sau cover-ul?

Weekend cu mult handball

A fost un sfarsit de saptamana plin de handball.
Am vazut intai sambata dimineata ultima etapa de campionat, Rulmentul - Hidroconcas Buzau, partida incheiata cu scorul de 41-29, urmata de premierea brasovencelor pentru ocuparea locului 2 in campionat si premierea Alexandrinei Barbosa cu trofeul pentru cea mai tehnica jucatoare a campionatului.
A urmat finala Ligii campionilor Gyor - Viborg, finala castigata de Viborg care isi adjudeca pentru a doua oara trofeul.
Si pentru ca sambata am fost setata pe handball, m-am gandit sa continui si duminica in acelasi ton si am cedat la insistentele unei prietene de a merge la Sibiu la finala Cupei Romaniei la handball masculin. Asa ca ieri am urmarit live, din Sala Transilvania Sibiu, meciul Steaua - Resita, meci terminat cu victoria Stelei, echipa care dupa parerea mea a meritat din plin victoria.
Le felicit pe fetele de la Rulmentul pentru ocuparea locului 2 in campionatul intern, pe baietii de la Steaua pentru castigarea Cupei Romaniei si pe Cristina Varzaru pentru castigarea Champions League si pentru titlul de cea mai buna extrema dreapta a Campionatului Danez.

Zero si RedBlonde

Da, imi plac Zero si RedBlonde atat separat cat si impreuna.
Dupa mine sunt 2 din cele mai tari trupe ale momentului in Romania
Asa ca am sa postez 3 clipuri unul de la Zero unul de la RedBlonde si unul Zero & RedBlonde.
Enjoy!

Zero - Sunny Days


RedBlonde - Nu am cu cine


Zero&RedBlonde - Bang Bang (cover)

Marea mea pasiune handbalul

Sa tot fie vreo 12 ani de cand intamplator am vazut un meci al echipei nationale de handbal feminin si spre surprinderea mea chiar mi-a placut. De atunci a inceput sa-mi placa handbalul. Era un meci de la Campionatul Mondial din Germania 1997 unde din pacate Romania a terminat doar pe locul 12.
Am inceput apoi sa urmaresc meciurile din campionatul intern. Mi-a atras atentia o jucatoare foarte tehnica, dupa mine, componenta a echipei Oltchim si a lotului national, Cristina Varzaru.
Ma uitam la toate meciurile, iar daca nu erau transmise meciurile din campionatul national ajunsesem sa ma uit pe posturi de televiziune maghiare la meciuri din campionatul lor intern.
Trebuie sa recunosc ca echipa mea de suflet nu a fost de la inceput Rulmentul, desi sunt brasoveanca. Am trecut prin mai multe faze - Oltchim Ramnicu Valcea, Rapid Bucuresti, iar in momentul in care au plecat in masa jucatoarele de la Rapid am inceput sa tin cu Rulmentul.
Datorita fratelui meu am avut onoarea de a cunoaste jucatoare de marca din handbalul brasovean, in special, dar si din handbalul national si international, cu ar fi: Mihaela Detesanu, Otilia Moise, Cristina Niculae, Ionica Munteanu, Simona Vintila, Alina Sorodoc, Cosmina Damian, Elena Avadanii, Simona Gogarla, Carmen Amariei, Ildiko Kerekes Barbu, Gabriella Juhasz, Lidija Horvat, Alexandrina Barbosa si Woo Sun Hee.
Cam atat pentru moment despre handbal.

Am revenit

Ce-i drept nu am mai scris de ceva vreme dar am avut motive intemeiate, ceva necazuri si ceva probleme de sanatate, ce sa-i faci, mi-a trebuit sa joc fotbal la iarba verde si m-am ales cu un diagnostic de toata frumusetea : intindere ligamente colaterale, ciupitura pe menisc si ceva leziune pe rotula.
Acu' sunt bine si am revenit cu forte proaspete.
Intamplator am dat peste o melodie veche si mi-am adus aminte de nunta unei persoane pe care o iubesc enorm, fratele meu.

Fratele meu Razvan si sotia lui Andreea (2 din cele mai importante persoane din viata mea)

Revenind la melodie, este vorba de "Fericirea are chipul tau" a Mihaelei Runceanu.

Nu am sa postez originalul ci un cover al fetelor de la RedBlonde (prietenii stiu de ce, mai ales SIS).